21 de GRAME de suflet rosu…

10 februarie 2011

21 de GRAME de suflet rosu…

Lasă un comentariu

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un comentariu Anulează răspunsul

WebCounther…

buy tramadol
Twitter Backgrounds
Filme noi
21 de GRAME... Abisul Linistii... Adaos de Lumina... Adevaruri visathe... Amimtiri sora... Amintiri ce trebuiesc uitate... Andrei D.MITUCA Aproaphe de CER... Aripi... Aripi pe Cruce... Arta COPIILOR... Atractie Adinca... Cadere libera... Copii deosebiti... Credinte Impartasithe... Credinte Neimpartasithe... Diavol nebothezath... Drum fara intoarcere... Dualithathea Sufletului Uman... Durere... Fata Raului... Femeia - Apa... Feminithathe... Fior... Fizionomii Umane... GLORIE... Gura uscatha... Iluzia LIBERTHATII... Inimaginabila Povara... Intelegerea HISTHORIEI... Istorie calcatha in picioare... Izbavirea prin Gind... Moartea Cuvinthelor... Nasterea LEGENDELOR... Negru de PLUMB... Neingenuncherea SUFLETHULUI... Nimic nu ramine Neplathith pe Lumea astha... ONOARE Pina unde poate merge IMAGINATIA... Pluthire... Poeme... Poeme Cazone... Poeme de APA... Poeme de Dragoste... Poeme de Ploaie... Poeme Desfasurathe Constienth... Poeme de Sunethe Nepaminthene... Poeme pentru MAMA... Poeme Tristhe... Poem GRAPHIK... Privirea Femeii... Proza scurta de tot... RELIGIE.... Respect... RESPECTH Respectul DEMNITATII... Rosu... Sindromul Oboselii Chronice... Sonia RAUSS... STRENGTH & HONOR... Suflethe Albe... Sunethe InDumnezeithe... TRIUMPH & GLORY... Uncategorized Valoarea Umilintei... Valoarea unei Imagini... Verde Fascisth... VICTORY & JUSTICE...
Meta
- Înregistrare
- Autentificare
- Flux intrări
- Flux comentarii
- WordPress.com
Visitors MAP…
RadarURL…
Stickers…

Created by OnePlusYou
Abonează-te la blog prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Adresă email:

Alătură-te celuilalt abonat.
EntherCLICK
Calendhar…

februarie 2011

L M M J V S D

1 2 3 4 5 6

7 8 9 10 11 12 13

14 15 16 17 18 19 20

21 22 23 24 25 26 27

28

« ian. mart. »
Articole recente
- 1 DECEMBRIE, in asteptarea zapezilor tirzii…
- SECTIUNEA 14 – „DEFINITII” – Alegoria Graphika – „Romania, Tarimul Alegerii mele”_33…
- SECTIUNEA 14 – „DEFINITII” – Alegoria Graphika – „Romania, Tarimul Alegerii mele”_32…
- SECTIUNEA 14 – „DEFINITII” – Alegoria Graphika – „Romania, Tarimul Alegerii mele”_31…
- SECTIUNEA 14 – „DEFINITII” – Alegoria Graphika – „Romania, Tarimul Alegerii mele”_30…
- SECTIUNEA 14 – „DEFINITII” – Alegoria Graphika – „Romania, Tarimul Alegerii mele”_29…
- SECTIUNEA 14 – „DEFINITII” – Alegoria Graphika – „Romania, Tarimul Alegerii mele”_28…
- SECTIUNEA 14 – „DEFINITII” – Alegoria Graphika – „Romania, Tarimul Alegerii mele”_27…
- SECTIUNEA 14 – „DEFINITII” – Alegoria Graphika – „Romania, Tarimul Alegerii mele”_26…
- SECTIUNEA 14 – „DEFINITII” – Alegoria Graphika – „Romania, Tarimul Alegerii mele”_25…
Arhive
- ianuarie 2012 (1)
- decembrie 2011 (12)
- noiembrie 2011 (14)
- octombrie 2011 (13)
- septembrie 2011 (15)
- august 2011 (4)
- iulie 2011 (13)
- iunie 2011 (29)
- mai 2011 (35)
- aprilie 2011 (20)
- martie 2011 (40)
- februarie 2011 (100)
- ianuarie 2011 (43)
Categorii

Categorii
Blog Stats
- 32.303 hits
Ziarul „Toate Blogurile.ro”..
Protected by COPYSCAPE Plagiarism Checker…
Campania anti-furt…
TOATE BLOGURILE.ro…
Certificat-Web.ro
Radiowhisper.com…
Cele mai bine evaluate
Portret „LORRENA”…
- A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
INTELEPCIUNE NEDESTRAMATA…
- A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
INSOMNNIA lui Andrei SFIRIDOF MITUCA
- My WORKS 1986-2016-Part20
- 2014 – Xanthi, GREECE – Efectul Fenomenului FaceBook – Reprezentare IdeoDigithalGraphica_08
- 2014 – Xanthi, GREECE – Efectul Fenomenului FaceBook – Reprezentare IdeoDigithalGraphica_07
- 2014 – Xanthi, GREECE – Efectul Fenomenului FaceBook – Reprezentare IdeoDigithalGraphica_06
- 2014 – Xanthi, GREECE – Efectul Fenomenului FaceBook – Reprezentare IdeoDigithalGraphica_05
- 2014 – Xanthi, GREECE – Efectul Fenomenului FaceBook – Reprezentare IdeoDigithalGraphica_04
- 2014 – Xanthi, GREECE – Efectul Fenomenului FaceBook – Reprezentare IdeoDigithalGraphica_03
- 2014 – Xanthi, GREECE – Efectul Fenomenului FaceBook – Reprezentare IdeoDigithalGraphica_02
- 2014 – Xanthi, GREECE – Efectul Fenomenului FaceBook – Reprezentare IdeoDigithalGraphica_01
- Black & White, obsesie veche, de cind ma stiu…
Omul lui DUMNEZEU…
- SCURTA PLEDOARIE PENTRU GINDIREA LINIARA…
- UN MENTHAL mult prea INCARCAT…
- VECHI MIROSURI cu IZ de CEAI NEGRU…
- SI DACA TOATA ZIUA as fi copt clatite…
- Daca ar fi sa renunt la Ginduri…
- De ce pot sa zbor…
- Botezul unui CAROL – FERDINAND de aiurea…
- Singur in credinta…
- Simplitatea Credintei…
- Apropierea de credinta…
ROMANIA – Padurea fara Rosth…
- SINGURA mea realitate…
- SECTIUNEA 18 – RUINE de TIMPH – Alegoria Graphika ” Marea Depresie „_14…
- SECTIUNEA 18 – RUINE de TIMPH – Alegoria Graphika ” Marea Depresie „_13…
- SECTIUNEA 18 – RUINE de TIMPH – Alegoria Graphika ” Marea Depresie „_12…
- SECTIUNEA 18 – RUINE de TIMPH – Alegoria Graphika ” Marea Depresie „_11…
- SECTIUNEA 18 – RUINE de TIMPH – Alegoria Graphika ” Marea Depresie „_10…
- SECTIUNEA 18 – RUINE de TIMPH – Alegoria Graphika ” Marea Depresie „_09…
- SECTIUNEA 18 – RUINE de TIMPH – Alegoria Graphika ” Marea Depresie „_08…
- SECTIUNEA 18 – RUINE de TIMPH – Alegoria Graphika ” Marea Depresie „_07…
- SECTIUNEA 18 – RUINE de TIMPH – Alegoria Graphika ” Marea Depresie „_06…
PICTURES at The EXHIBITION…
- Tangerine Dream – COTAGE…
- SCURTA PLEDOARIE PENTRU GINDIREA LINIARA…
- Tangerine Dream – COOL At Heart…
- Tangerine Dream – CONVENTION Of The 24…
- Tangerine Dream – Alchemy Of The Heart…
- Tangerine Dream – A Dream Of The Death…
- SENZATIA ZBORULUI…
- Summit NATO-OTAN_a16…
- Summit NATO-OTAN_a15…
- Summit NATO-OTAN_a14…
Padurea Spinzuratilor…
- SCURTA PLEDOARIE PENTRU GINDIREA LINIARA…
- SECTIUNEA 18_ „RUINE de TIMPH”_Alegoria Graphika_”Dementa creativ – colectiva”_15…
- SECTIUNEA 18_ „RUINE de TIMPH”_Alegoria Graphika_”Dementa creativ – colectiva”_13…
- SECTIUNEA 18_ „RUINE de TIMPH”_Alegoria Graphika_”Dementa creativ – colectiva”_12…
- SECTIUNEA 18_ „RUINE de TIMPH”_Alegoria Graphika_”Dementa creativ – colectiva”_10…
- SCURTA PLEDOARIE PENTRU GINDIREA LINIARA…
- SECTIUNEA ” RUINE de TIMPH ” – Dementa creativ – colectiva_09…
- SECTIUNEA ” RUINE de TIMPH ” – Dementa creativ – colectiva_08…
- SECTIUNEA ” RUINE de TIMPH ” – Dementa creativ – colectiva_07…
- SECTIUNEA ” RUINE de TIMPH ” – Dementa creativ – colectiva_06…
Soul of The Pointless Forest…
- SINGURA mea realitate…
- SECTIUNEA 14 – DEFINITII – Maicile Umezelii – Mu_16…
- SECTIUNEA 14 – DEFINITII – Maicile Umezelii – Mu_15…
- SECTIUNEA 14 – DEFINITII – Maicile Umezelii – Mu_14…
- SECTIUNEA 14 – DEFINITII – Maicile Umezelii – Mu_13…
- SECTIUNEA 14 – DEFINITII – Maicile Umezelii – Mu_12…
- SECTIUNEA 14 – DEFINITII – Maicile Umezelii – Mu_11…
- SECTIUNEA 14 – DEFINITII – Maicile Umezelii – Mu_10…
- SECTIUNEA 14 – DEFINITII – Maicile Umezelii – Mu_09…
- SECTIUNEA 14 – DEFINITII – Maicile Umezelii – Mu_08…
AUTOSTOPISTUL 2024…
- SCURTA PLEDORIE PENTRU GINDIREA LINIARA…
- Collaborazione in rumeno – italiano…
- Recensione…
- Un incontro prima dell’inizio della…
- Che bella mattina…
- Preparazione…
- Preparazione per scavare una colonna…
- E ‘molto importante…
- Ultimi preparativi prima della mescita di cemento…
- Verifica della qualità di esecuzione delle opere di rinforzo per una colonna …
StahlHelm 1939’s Blog…
- Fără titlu
- The case for thinking LINEAR SHORT …
- Stalingrad 1942 – When I condemned all to death…
- Stalingrad 1942 – We remember…
- Stalingrad 1942 – White, White, Snow…
- Stalingrad 1942 – Sweet Winter…
- Sweet Winter…
- Stalingrad – 1943 – Fierce fighting…
- Stalingrad – 1943 – Hopeless battle…
- Ambush…
ISPASIREA…

ISPASIREA... Mi-a fost intotdeauna teama sa-L iau pe Dumnezeu in gindurile mele... Ochii gindurilor mele nu au indraznit sa se ridice la nivelul Ochilor Lui... Mi-a fost teama... Mi-a fost – gindeam – eu interzis, sa-L privesc...sa ma gindesc la El, prin prisma nevoilor mele efemere... Mi-a fost teama sa-L invoc in momentele mele grele din viata... Nu consideram normal, ca Dumnezeu, sa se gindeasca de mine... Nu aveam dreptul moral sa-i cer ajutorul... Eram atit de departe prin conduita mea nemernica de Drumul Lui... Atit de departe... De altfel multa vreme nici nu m-am gindit la existenta Lui... Nu L-am simtit nicaieri... Viata mea isi urma cursul ravasita in bucurii facile, fara nici o trimitere spre cumpatare si echilibru spiritual... Ani buni nu mi-a cunoscut spiritul decit in momente de rascruce... Eram atit de plin de mine si de smintelile mele, incit nimic nu ma putea opri din alunecarea lipiciosa cu care ma si obisnuisem indestulat... Ce ginduri?... Ce Nelinisti?.. Ce neintelegeri?... Credeam ca am inteles totul din viata... Aroganta ma tinea in paturi calde, frumos parfumate... Nu-mi era frica de nimic... nici macar, de mine insumi... Periculoasa pozitie... dar cine statea sa inteleaga...cine avea timp de asa ceva??... Eu?... In nici un caz...Eu aveam alte arderi...alte risipiri... si m-am risipit, m-am risipit cu o voluptate de nedescris... Mai tirziu, am inteles citeva importante fire de rost... Ce-i cu mine, incotro ma indrept, care imi este identitatea... de ce a trebuit sa fiu mai intii idiot... ce trebuie sa fac in scurta-mi existenta... si mai ales ce trebuie sa las, in urma trecerii mele... Adevarul este ca niciodata nu este prea tirziu, pentru o scurta si acuta desteptare... Niciodata... Adevarul este ca risipirea din tinerete mi-a afectat intreaga traire a vietii, intreaga constructie ulterioara...intregul drum...intreaga perceptie unitara... Vijelia in care imi administram inceputul si continuarea destinului era atit de inaltatoare, atit de atragatoare, incit nu mai vedeam nimic in jurul meu... Priveam doar intr-un inainte promitator... Si cit am reusit sa ma mint, nu va reusi nimeni, vreodata... A fost o perioada tare, tare nebuna... Mi-a fost intotdeauna teama sa-L iau pe Dumnezeu in gindurile mele... Ochii gindurilor mele nu au indraznit sa se ridice la nivelul Ochilor Lui... Mi-a fost teama... Mi-a fost – gindeam – eu interzis, sa-L privesc...sa ma gindesc la El, prin prisma nevoilor mele efemere... Mi-a fost teama sa-L invoc in momentele mele grele din viata... Nu consideram normal, ca Dumnezeu, sa se gindeasca de mine... Nu aveam dreptul moral sa-i cer ajutorul... Eram atit de departe prin conduita mea nemernica de Drumul Lui... Atit de departe... Astazi, viziunea mea este schimbata cu totul... Poate apropierea sufleteasca de esentele primordiale ale vietii, sau modelarea gindirii, m-a transformat intr-atita, incit nu ma mai recunosc... Din cele ce eram cu ani in urma, nu a mai ramas decit o palida amintire, o palida umbra... Astazi, viziunea mea pare a fi mai aproape de linistea interioara, mai aproape de Impacarea cu Sinea mea cea mai profunda, mai reala si mai linistitoare duhovniceste... Cred intr-o purificare prin credinta sincera, nemarturisita...pastrata numai pentru eu meu, numai pentru pacea mea... Pentru ca pacea cu tine insuti este un deziderat spre care neabatut trebuie sa ne inaltam, nu in orbire ci in prea-marirea Luminii Lui... Ori invelit in Lumina Credintei, caldura ti-e vajnica si linistitoare Ocrotire... Imi string gindurile ca intr-o impreunare a miinilor pentru rugaciune, inchid ochii pentru a putea privi in imensitatea interiorului meu si incerc sa-mi ISPASESC intru Limpezire, Visele, Dorintele, Pornirile, Iubirile... Incerc rugindu-ma sa ma curat, sa-mi curat viata, sa-mi curat Destinul... sa ma apropii de El, de Tatal meu, de Creatorul meu... incerc umil sa ma apropii de Mine Insumi... sa ma iert si sa ma inteleg in toata Dimensiunea Lui Universala... ISPASIRE, IZBAVIRE, INALTARE... in numele Tatalui, Fiului si al Sfintului Duh...
Ploua in Toata fiinta mea, in 53 de stari…

PLOUA in TOATA FIINTA MEA, in 53 de STARI... Ploua in toata fiinta mea, in 53 de stari... Ploua a nesfirsire, ploua intens... fara opreliste, fara noima, fara indurare... Doamne, Ce mai Ploua!!... Demult nu a mai plouat asa... De foarte multa vreme... Ploua in Liniste. Linistea pe care mi-am desenat-o pe fundalul sufletului, sustine linistea ploii care m-a cuprins intr-o adevarata stare de linistire necontrolata... Ploua in toata fiinta mea... Ploua a nesfirsire, ploua intens... fara opreliste, fara noima, fara indurare...Aud ploaia strecurindu-se prin toti porii vaselor mele de singe obosit... Vasele mele de singe au obosit de atita circulatie, de atita munca neostoita...de atita exploatare... Atit de mult au muncit vasele mele de singe sa-mi alimenteze functionarea creierului, fara de care orice initiativa nu si-ar fi motivat definitivarea... incit inundarea lor cu apa de ploaie aduce intr-insele pace, racoare, bine-meritata odihna... Si ma gindesc. Singele este cel care m-a impins spre dorintele creatiei, spre dorintele existentei neirosite, spre nemurire functionala... Si Ploua. Ploua a nesfirsire, ploua intens...fara opreliste, fara noima, fara indurare....Ploua peste toata fiinta mea plapinda... O stare molcoma amestecata cu o stare de plumb fierbinte m-a invelit chiar de dimineata, cind am iesit din casa. Prima STARE, a fost de intimpinare... A doua, de multumire... A treia, de atentie... A patra, de reverie... A cincea, de sedimentare... A sasea, de pornire... A saptea, de hotarirea asezarii scrisului in matca Raminerii... A saptea-bis, de concentrare afrodisiaca... A opta, de mingiiere... A noua, de dorinta imbratisarii ploii... A zecea, de dor de mine... A unsprezecea, de satisfactia putintei dusa pina aproape de capat... A doisprezecea, de minunea zgomotului ploii... A treisprezecea, de limbajul ploii, limbaj care nu-mi este deloc strain... A paisprezecea, de vrerea reamintirii imaginilor mele dragi... A cincisprezecea, de bucurie... A saisprezecea, de gustul de necintarit al Apei de Ploaie... A saptesprezecea, de inchinaciune... A optsprezecea, de duiosie pentru sufletele nebucurate de ploaie.. A nouasprezecea, de Impartasire limitata... A douazecea, de cadere demultiplicata din plan in plan... A douazecisiuna, de dorinta diluarii singelui in apa de ploaie... A douazecisidoua, de nehotarire... A douazecisitreia, de dorinta scrisului unilateral... A douazecisipatra, de frica opririi ploii... A douazecisicincea, de Crincena oboseala umeda... A douazecisisasea, de fiinta mea inbucurata de sarutul ploii de aprilie... A douazecisisaptea, de inchisul lacrimilor de frica pierderii printre cotloanele unei Stari Nebune... A douazecisiopta, de sfarimarea gindirii, in aschii taioase: sa nu ma ratacesc....sa nu ma ratacesc... A douazecisinoua, de gust... A treizecea, de stare de betie melancolica... A treizecisiuna, de amintirea “Clepsidrei fara Timp”... unul dintre primele mele proiecte dragi... A treizecisidoua, de grabire intru sorbire... ... A treizecisitreia, STARE mi-a readus multumirea reimprospatata a reactiei a doua... A treizecisipatra, de curiozitatea zilelor ce s-au scurs... A treizecisicincea, de curiozitatea zilelor ce vor sa vie... A treizecisisasea, de limpezirea Intelegerii Proprii... A treizecisisaptea, de spectrul luminii albe trecute prin lentila unei Picaturi de Ploaie Necazuta pe Pamint... A treizecisiopta, de nisip mingiiat de ploaie... A treizecisinoua, de Marea Ploii, la care nu am ajuns inca... A patruzecea, de desen neexprimat... A patruzecisiuna, de Neliniste Neexplicata... ...A patruzecisidoua, de Impreunare... A patruzecisitreia, de risipire printre fire de Nisip Nerisipit... A patruzecisipatra, de STARE uda... A patruzecisicincea, de Pace Interioara... A patruzecisisasea, de Dorinta de a nu se mai savirsii niciodata Ploaia de Astazi... A patruzecisisaptea, de Frica NeDesavirsirii... A patruzecisiopta, de Dorul Fiului meu Neinteles... A patruzecisinoua, de Apropiere... A cincizecea, de Apropiere de Fiinta Mea... A cincizecisiuna, de Dorinta Impartasirii... A cincizecisidoua, de Cufundare in toate Lacurile LUMII PLOILOR... ...A cincizecisitreia STARE, a cincizecisitreia STARE, in schimb m-a naucit complet... Ea s-ar putea descrie pamintean, in cuvinte pamintene, in felul urmator: .................................................................................................................................................................................................................................... Se facea ca traiam intr-o lume albastra...intr-un loc albastru, si ca, Acea lume era condusa de Regele PLOAIE si de Regina PLOAIE... Foarte clar nu imi era cu ce anume ma indeletniceam la acea curte, dar sigur ma indragostisem iremedabil si trist de Regina PLOAIE... Ma obisnuisem cu greutatea gindului ascuns... Dormeam obisnuit, traiam obisnuit, desenam obisnuit... Ma imbracam obisnuit... Visam obisnuit... Nu-mi ridicam ochii din Pamint, obisnuit... Ma obisnuisem... Ma obisnuisem intr-asemenea masura cu aceasta stare imposibila incit oricit ai fi incercat sa ma convingi ca drumul inceput este inchis, sminteala ma dichisea in fiecare dimineata, promitindu-mi ca, cel tirziu pina la savirsirea zilei, am sa fiu primit la Regina PLOAIE....care apucase sa afle de la curteni despre existenta mea umila...si chiar s-a aratat impresionata... pentru suferinta mea obisnuita... Am impresia ca a aflat chiar si despre Sminteala cea Neimpartasita... Povestea asta de plumb a durat citiva ani buni, ani in care am imbatrinit si m-am smintit mai rau... tot crezind intr-o intrevedere cu Regina PLOAIE...Nevindecat, Nerevendicat, mi-am completat si trait viata aruncindu-ma in desen, in desenul cel mai limpede, in desenul cel mai clar, in desenul cel mai definit, in desenul cel mai ascutit definit, de nimeni vazut, de nimeni inteles... de mine Ales... Iar atunci cind ma asteptam mai putin, ma intilnesc cu vechea mea prietena SMINTEALA, care m-a cautat in toti acesti ani in zadar si-mi trinteste in fata inimii ranite povestea precum ca , in toata aceasta perioada de timp nedefinit, Regina PLOAIE m-a iubit in ascuns, m-a iubit ploios, m-a cautat cu disperare, adunindu-si lacrimile pe ascuns, pe indelete, pe incredere, pe speranta...m-a iubit in ascuns, m-a iubit ploios... Intr-un sfirsit nemarturisit, Regina PLOAIE, s-a uscat din suflet, tot asteptindu-ma, tot chemindu-ma, tot dorindu-ma, tot visindu-ma, tot neintelegind unde am disparut, tot visindu-ma, in apropiera ei cea mai umeda... dar si cea mai dogoritoare... ...si uite asa, tot plingind, si-a risipit lacrimile tuturor viitoarelor ploi pamintene si nu a mai plouat pe Pamint, lasindu-l Uscat, si Batrin.... Smintit si Betiv... Respingator si Neintelegator... alegind sa traiasca doar in acea parte a Sufletului Meu , puternic colorata in CULOAREA OCHILOR REGINEI PLOILOR...
Cum de am ajuns sa fim ocupatI??…

Ceasul douazeci si patru fara 3 minute...
CUM de-am ajuns sa fim OCUPATI?...

Pentru inceput ne-am golit sufletele proprii de tot ce am considerat ca nu ne mai este de trebuinta. Adica; Omenie, Respect, Consideratie, Cinste, Onestitate, Lumina si Credinta... Mai apoi, goi fiind pe dinauntru, Intunericul si-a facut loc si in mintile noastre descreierate de orice masura si simt al proportiilor orientarii insingurindu-ne si mai mult... Dar se pare ca nici aceasta noua si neplacuta ipostaza nu ne multumit indeajus incit sa ne oprim din decadere...

De regula decaderea minjeste civilizatii ajunse la un apogeu credibil si acceptat. La noi nu poate fi vorba – totusi de decadere...pentru simplul motiv ca nu am ajuns sa crestem pina la un Apogeu Spirithual Credibil... In cel mai rau caz putem sa intelegem o anume stare de letargie specifica Momentului Prehaosului. Si chiar in Momentul Prehaosului am ajuns sa traim... Partea proasta este ca nici pe aceasta fateta a realitatii nu ne-o asumam de nici un fel... Pe nesimtite am ajuns sa ne ocupam GOLUL INFERNAL din Interiorul nostru cu Sisteme de valori importate de aiurea, si mai ales de la Apus... De la Apusul unde coboara Soarele in trecerea lui elipsoida peste Istorii si Crimpeie de Eternitate Materiala...

Ne-am ocupat, acceptind ocupatia ca pe ceva firesc, venit indeobste dintr-o nevoie pura de Prea-Plin. Goi de noi, ne-am umplut de Altii... Nu a contat greutatea valorii. Nu a contat densitatea Informatiei. Nu a contat nevoia cu care am fost educati sa convietuim in coordonate lucide... Pasiuni smintite, ne-au inundat sistemele nervoase ( care la unii dintre noi au explodat, ducind pina la disparitia posesorului de instalatie...) iar la altii bucurii cretine si extrem de trecatoare... Ceea ce nu am inteles pina acum este faptul ca sintem al dracului de vremelnici, al dracului de neinsemnati in ecuatia existentei Universului Stiut si mai ales in Infinitul Universului Nestiut...

Golul Animal total strain de Golul Spiritual s-au unit intr-o delta a Dezintegrarii. Fonetic Dezintegrarea suna aidoma spargerii Unor forme de methal Casant... Forma Sufletului nostru golit suna mai degraba a CIOBURI zdrobite intr-o pisanie de Etnie STICLOASA fara prea mult nisit in compozitie...ci mai degraba sufocat in pisle de matasea broastei...

Astfel am ajuns sa fim ocupati. Sa traim sub ocupatia veneticilor veniti din toate aiurelile lumii asteia pestrite. Si am acceptat neconditionat - goliti de sine – sa ne umple altii venele cu singe alterat si verde si portocaliu si negru si violaceu... In functie de culoarea singelui care ne-a ocupat canalele vietii, Apusul a devenit Rasarit si Rasaritul, Apus...

De asta am ajuns sa fim Ocupati... Si acesta este numai incepul Stergerii Noastre ca Entitate Coerenta...
SENZATIA ZBORULUI…

SENZATIA ZBORULUI... Adinc infipt pe fundul apei, as dori sa pot zbura... Vreau sa zbor... Vreau sa zbor, sa inving greutatea deloc umilitoare a apelor si sa ma pot desprinde in spumoase explozii, catre cer... Chiar vreau sa zbor...netarmurit, nezagazuit, neprivit... Nu-mi plac privirile oamenilor contemporani cu mine. Sint priviri gri, incetosate, iscoditoare, banuitoare... Nu-mi plac privirile oamenilor contemporani cu dorinta mea... Acolo de unde scriu aceste rinduri, nu a calcat picior de contemporan... Nici un a indraznit, dar nici nu a putut... Desi sint convins ca ar fi vrut... Macar din curiozitate timpa,si tot ar fi vrut...sa-mi incurce senzatiile generate de gravitatia submarina... Ei, dintr-un complex de imprejurari favorabile, am scapat de vizite nedorite... Cred ca am scapat chiar definitiv... Nimeni din lumea de afara nu m-a insotit spre fundul Apelor mele dragi... Singuratatea, pe linga faptul ca-mi este un sfetnic extrem de bun, nu m-a dezamagit niciodata in lungile discutii pe care le purtam pe la asfintit... Mai degraba mi-ar face placere sa palavragesc cu cei care nu mai sint printre noi, adica nu ne mai sint contemporani. Contemporanii dezamagesc. Necontemporanii nu mai au cum... Ei sint clar axati pe traiectorii definitorii fara echivoc... Imi plac Necontemporanii... Ii caut si mi-i evoc cu respect...Uneori ii proclam NEMURITORI... Contemporanii pling incontinuu dupa mincare... Necontemporanii, sint tacuti, pentru cei mai multi dintre noi si nu mai pling dupa mincare...pentru ca nu le mai este foame... Adinc infipt pe fundul apei, as dori sa-mi construiesc SENZATIA ZBORULUI... Senzatia dorintei de a zbura... Senzatia lui: Vreau sa pot sa zboooooooooooor!!..., sa inving greutatea deloc umilitoare a apelor si chiar sa cred ca ma pot desprinde in spumoase explozii, catre cer... ca pot invinge Gravitatia Submarina...Chiar vreau sa cred ca pot sa zbor...NETARMURIT, NEZAGAZUIT, NEPRIVIT...