In Search of Their Own IDENTITY…

22 Mai 2011

SONIA IRINA RAUSS – NU, NU MI-E DOR…

Nu, nu mi-e dor…

E doar o usoara adiere a trecutului, adusa de primavara asta ce s-a incapatanat sa vina atat de greu. Si a facut un salt spectaculos inspre vara, uitand sa isi ia ” ramas bun”…

Nu, nu mi-e dor. Nu imi lipsesti, doar palmele mele mai poarta, inca, amprenta unui dor nedefinit, de a te simti. Ele nu au uitat cat rasfat primeau atingandu-te. Lor le este cumplit de dor. Mie nu imi lipseste nimic. Ar trebui sa spun ca sunt cel mai linistit om. Si poate chiar sunt. Nelinistile sunt ale ochilor, ale gurii  ce cauta, inca, acel gust pe care sarutul tau il avea. Si urechile… Inca le mai dau portii mici de desfatare, ascultandu-te in casti… Intr-un remember ce e nedrept de indepartat. Prea curandul a devenit prea  usor, amintire…

Dar mie nu mi-e dor. Am primit tot ce simteam ca imi lipseste. Sa nu fii prea suparat ca inca sunt nostalgica, ma stii doar. Nostalgiile sunt ale zambetelor uitate stinghere, pe marginea unui pat, la o tigara. Anul acesta am vazut Eurovisionul singura. Anul trecut aveam impreuna emotii pentru ai nostri. Si emotiile acelea sunt singurele care nu au devenit amintire. In continuare am prostul obicei sa imi agat cercelul de haine, doar ca nu se mai agata de tricoul tau, care a trebuit sa fie scos ca sa nu imi ranesc urechea prinsa captiva in apropierea mirosului pielii tale.

Nu, nu imi lipsesti. Am stiut din prima clipa ca noi nu am fi putut fi altceva mai mult decat am fost, unul pentru celalalt. Dar ce mi-a ramas, imi da voie sa imi fie dor de atingerea infiorata a degetelor tale, de perfecta inlantuire dintre dorintele noastre. A trebuit sa se intample, ca sa nu imi fie vesnic dor de tine. Nu o sa fiu niciodata asa cum ti-am fost tie, cu nimeni altcineva, fiindca numai tie puteam sa iti spun ce ti-am spus, uneori enervandu-te, exasperandu-te, facandu-te sa te treaca toate apele… Numai pe tine te-am dorit asa, facand din asta o nebunie pe care trebuia sa o duc la bun sfarsit. Mi-e dor doar de surpriza pe care am avut-o cand, dincolo de vorbele tale, am simtit vie si dorinta ta… Sau curiozitatea ta… Nu stiu ce era…

Dar a fost bine, in dansul dorintei, stangacia mea a lasat loc liber unor trairi inca netraite pana la tine. Imi va fi dor sa iti privesc mainile… Te minunai de copilaria din mine fara sa o spui, dar ochii ti se rotunjeau de uimire.

Nu. Mie nu mi-e dor. Mi-e foarte bine, te simt fericit acolo unde te-au dus aripile destinului, mereu mi te-am inchipuit ca tu mai degraba stii sa zbori… Doar palmele mele mai au inca in ele, dorul unei mangaieri care ma facea fericita… Mi-ai spus ca te-ai putea obisnui asa foarte usor. Dar nici tu, nici eu, nu vroiam sa se intample asa. Cred ca ar fi fost prea simplu. As fi avut cea mai usoara misiune din lume, aceea de a te iubi… Mai bine ca intre noi iubirea nu s-a cuibarit, fiindca astazi aceste doruri puteau sa doara cu adevarat.

Cata vreme te stiu ca esti bine, eu sunt un om linistit. Si imi voi aminti sa nu imi fie dor, atunci cand ma voi ruga sa iti fie bine…

Si stim…Tristetile din noi nu mint
De maine…alt arcus si alta violina
Azi canta-mi bland, azi te cuprind,
Primeste o juma’ de zambet si o juma’ de vina…

Sa canti, sa simti si sa vibrezi….
Ca porti in tine jumatatea mea de dor…
Ma voi ruga sa nu uiti sa visezi…

Azi mana ta ramane al meu zbor…

6 comentarii »

  1. Surpriza este pe masura dorului de dor…
    Nu, Nu mi-e dor… M-am simtit bine si invigorat citindu-ti pilpiiala pieptului si a inimii mult prea bune… Inmuiat, iti multumesc pentru rinduri…
    cu drag,
    adm

    Comentariu de Andrei D.MITUCA — 22 Mai 2011 @ 4:29 pm | Răspunde

  2. Cred ca doar mi-era dor sa scriu ce simt. Recunosc, e cu dedicatie speciala pentru o persoana speciala.
    Nu e imaginatie, totul s-a petrecut aievea…
    Dorul e aievea…
    Multumesc, Andrei

    Comentariu de sonia — 22 Mai 2011 @ 4:53 pm | Răspunde

  3. Daga mea, Sonia, Sau mai simplu, draga mea mama…
    ma bucur nespus ca cineva in viata asta atat de amara si iute, a reusit sa te faca sa zambesti cand gandul te poarta la acea persoana speciala.
    Dar nu uita ce imi spui si mie de atatea ori : ” Mama, viata merge inainte, chiar daca te impiedici de trecut”.
    Asa ca draga mama, acum sunt eu lupul moralist, si-ti spun : „invata sa te impiedici si de viitor!” .

    Comentariu de anikstyle — 22 Mai 2011 @ 8:31 pm | Răspunde

    • Da, iubita mea…
      Stii bine ca mereu m-am raportat si la parerile voastre. Dar aici nu e vorba de o impiedecare de trecut, e doar o duioasa aducere-aminte a unor clipe ce raman speciale. Cu ele, ca bagaj sufletesc, privesc mult mai senina inspre viitor…
      Multumesc pentru sinceritatea si grija ta…

      Comentariu de Andrei IRINNA — 22 Mai 2011 @ 8:48 pm | Răspunde

  4. Norii ating marea atat de rar… dar, atunci, intalnirea e atat de intensa, incat se poate simti de la zeci de kilometri distanta. Si se creaza un tablou atat minunat cat si infricosator. Si e bine ca nu dureaza mult, pentru ca, altfel, ar deveni banal…

    Comentariu de C. Foghel — 14 Iunie 2011 @ 10:42 am | Răspunde

    • Tocmai de aceea… nu mi-e dor.
      Stiam ca vei intelege, ca ma vei intelege. Iti multumesc fiindca existi, fiindca esti acolo unde banalul nu are ce cauta…
      Cu drag…

      Comentariu de Andrei IRINNA — 14 Iunie 2011 @ 8:38 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: